Toamnă-n suflet

Azi e toamnă-n suflet şi plouă cu-amintiri,

Am lacrimi pe obraji şi sufletu-i pustiu...

Cad frunzele stinghere şi palmele-mi ating,

Ochii se duc departe şi gândul mi-e străin...

Iar cerul frunţii mele se-ntunecă din nou,

Nimic nu-mi pare veşnic şi totu-mi pare nou...

Mă pierd printre cărări şi nu-mi găsesc menirea,

Ştiu doar atât: că-n suflet se-aşterne nemurirea...

E nemurirea mea şi-a sufletului meu,

Azi nu mai vreau nimic,azi caut un alt EU!