Acum câteva săptămâni mi-am dat seama că EU sunt un ALTFEL de OM. Cuvintele nu mă vor ajuta să exprim aici, pe blog, ceea ce am simțit, dar totuși voi încerca.
Mi-am început ziua plină de energie, în drum spre Complexul Studențesc Tei, unde pentru aveam să țin un training de aproximativ 7 ore pe leadership. Super! Am avut parte de 13 participanți deosebiți, creativi și foarte prietenoși. M-am simțit extraordinar înconjurată de acești tineri, toți studenți la Universitatea de Construcții. Cu ei am putut discuta deschis despre ce înseamnă un lider, despre ce fac ei la facultate, despre proiectele de voluntariat în care se implică, alături de ei am simțit câtă putere are generația tânără din România și câtă inteligență stă în noi! Pur și simplu mă simțeam în largul meu și aș fi fost în stare să rămân acolo zile întregi, pentru că eram alături de oameni frumoși, cu obiective în viață.
Dar așa cum știm, lucrurile care ne fac fericiți durează cel mai puțin. După training, am ajuns din nou în lumea de zi cu zi...într-un București sufocat de afișe electorale, într-un trafic din care lipsește cu desăvârșire cuvântul RESPECT, într-un RATB cu oameni lipsiți de bun simț și certați cu apa și săpunul, într-o lume mizerabilă.
Atunci am stat și m-am întrebat: Încotro? Ce putem face noi, tinerii aceștia frumoși, pentru a colora România în culorile bunului- simț și ale respectului? Tu ai răspunsul la această întrebare? Eu încă îl caut!
