marți, 12 februarie 2013

Exerciții de matematică pe colile sufletului...

Matematica nu m-a pasionat niciodată îndeajuns încât să îi dedic mare parte din timpul meu...mi-a plăcut la un moment dat, am avut ambiția de a o înțelege, dar niciodată ambiția de a atinge performanțe deosebite...și totuși acum, vreau să ating o performanță anume: aceea de a rezolva ecuația personalității mele, o ecuație ce închide între acolade și paranteze pătrate zeci de gânduri adunate cu amintiri, înmulțite cu sute de sentimente. Toate acestea au fost de multe ori ridicate la puterea a 2 a iar uneori, prin scădere, nu mi-a mai rămas nimic...

Am încercat apoi să înmulțesc valoarea 0 cu cifre mari, fără să-mi dau seama că rezultatul va fi un 0 și mai dureros...așa că am renunțat la această operație matematică și am decis să adun ușor câte ușor noi experiențe, noi gânduri, noi sentimente... Rezultatul obținut l-am înmulțit cu de 10 ori mai mult curaj și apoi l-am ridicat la puterea iubirii...

Și din nou...a apărut o operație meschină care mi-a micșorat rezultatul...o împărțire la 2...am rămas cu totul la jumătate într-o clipă, neștiind ce va urma. Cu răbdare, am așteptat finalitatea operațiilor din cealaltă paranteză rotundă, pentru că între rezultatul meu și rezultatul acelei paranteze era semnul înmulțirii...Mi-a fost teamă! Teamă că voi avea de înmulțit cu 1 și voi rămâne cu jumătate, pentru că îți oferisem ție cealaltă jumătate...sau mai rău, cu 0 și-am să cad din nou în abis... A durat mult timp până să-mi oferi rezultatul ecuației tale, mi-ai cerut răbdare și eu nu am avut...plictisindu-mă, între timp am înmulțit gândurile, mi-am scăzut puterile și mi-am fracționat teama...apoi ai venit stingher și mi-ai spus că am rămas cu nimic...ai luat jumătate din mine și te-ai dus spre o nouă ecuație, crezând că acele operații matematice nu-ți vor mai pune răbdarea la încercare...crezând că de acum te vei juca cu noțiuni de geometrie ce-ți vor umple infinitul și nu-ți vor aduna niciodată sentimentele pentru a le înmulți cu 0....

.....

sâmbătă, 9 februarie 2013

Despre nimic.


Nu mi-am pus niciodată viața pe tapet. Nu mi-am dorit nicicând să fiu precum o carte deschisă pe care să o poată răsfoi oricine, despre care să își dea toți cu părerea, sau pe care să o lase uitată pe un raft al bibliotecii.

Am vrut să zbor neîncetat spre cele mai înalte ceruri ale simțirii mele, fără frică de nimic și mai ales fără frica de a mă prăbuși. Unii mi-au îmbrăcat aripile în plumb pentru a-mi îngreuna zborul, alții mi le-au tăiat de tot, fără a-și da seama că cele ce-mi vor crește la loc vor fi chiar mai puternice...iar unii...unii credeau că nici măcar nu știu să merg, cu atât mai puțin să zbor.

Dar m-am legat la ochi să nu mai văd niciun fir de răutate, mi-am astupat urechile să nu mai aud gurile ce mă descurajau și cu inima legată strâns am sărit din cuib pentru a zbura. Prima dată m-a durut. Tare de tot. M-am lovit de betonul rece și urma loviturii mi-a trecut abia după câteva luni, când nici măcar eu nu credeam că voi mai zbura vreodată. Am greșit. Am vrut să zbor prea devreme, fără a învăța mai întâi cum e când sufletul ți-e în genunchi. Dar durerea a fost carburantul perfect.

Am uitat de mine și de toți și am zburat iar, până când m-a ajuns dorul. Un dor difuz, amestecat cu mii de gânduri vechi, a început să mă viziteze. La început venea în vizită o dată pe lună, ca mai apoi să vină în fiecare săptămână și mai apoi în fiecare zi. E un dor nedefinit, cu aripile arse, care a alergat să mă prindă din urmă, căci inconștient, eu fugeam de el... M-a prins și mi-a tăiat răsuflarea pentru câteva secunde...am uitat cum e să nu-mi fie dor...

Modele pentru TINEri, Ediția a IV-a

Sursa ta de inspirație!

 “MODELE PENTRU TINEri” - EDIŢIA a IV-a 

Proiectul “Modele pentru TINEri” a ajuns la cea de a-IV-a ediţie ce va reuni şi de această dată profesioniști şi exemple de urmat ce vor inspira prin putere şi determinare pe tinerii ce îşi doresc să le calce pe urme și să își construiască o carieră de succes. Misiunea proiectului "Modele pentru TINEri" este să contribuie la o lume populată cu oameni care își cunosc talentele, fac ceea ce le place şi trăiesc în congruență cu valorile şi motivaţiile lor personale.

Conferinţele reprezintă un proiect al Clubului Studenţilor din Universitatea Româno-Americană și au în spate o echipă de student pasionați care își propun să ajute tânăra generaţie să-şi descopere talentele, pasiunile şi motivaţiile personale. Conceptul general este de a oferi celor interesați, cadrul propice pentru dezbateri și discuții cu privire la problemele actuale ale tinerilor, cu privire la momentele cheie ale dezvoltării personale, dar și să ofere informații concrete despre modele de carieră.

La ediția cu numărul IV își dau întâlnire 3 nume importante: fostul campion mondial la box și actual pilot de raliu - Mihai Leu, renumitul actor și director al Teatrului Metropolis, George Ivaşcu şi actorul Vişinel Bălan, cel ce luptă pentru înființarea primului centru de tineret pentru copiii instituționalizați din România. Evenimentul va avea loc în data de 27 februarie în Universitatea Româno-Americană, Bd. Expoziţiei nr.1, Bucureşti., începând cu ora 18.00.

Pentru a putea participa la acest eveniment este necesar să vă înscrieți în prealabil, la adresa de email: modelepentrutineri@gmail.com .

Parteneri: Universitatea Româno-Americană, Color Play, Uniunea Studenților din România, Revista Performance, Revista IQool, România Pozitivă, UN Youth România, Divizia de Film, ESN România, New In Town; Contact: modelepentrutineri@gmail.com ; 0747 248 020 (Eliza Chirilă- Coordonator)

Echipa "Modele pentru TINEri" și Clubul Studenților din Universitatea Româno- Americană vă așteaptă cu drag la eveniment! 


vineri, 1 februarie 2013

21 de ...

Prinși de multe ori în agitația vieții cotidiene, uităm să zâmbim, uităm să ne amintim de noi. Cele două lucruri ce nu vreau să le pierd niciodată în viața sunt tocmai zâmbetul și familia.

Și pentru că azi împlinesc 21 de ani, o vârstă ce îmi pare cumva magică, fiind rezultatul ecuației dintre 2 cifre magice (3 x 7), am ales 21 de motive pentru care chiar trebuie să zâmbesc zi de zi din tot sufletul...

....așa începusem să scriu postarea, acum 3 zile...apoi am abandonat rapid scriul, nu pentru că nu puteam găsi cele 21 de motive ci pentru că mi-am dat seama că mi-e greu să aleg doar atâtea. Apoi am realizat că la fel de ușor cum pot scrie despre motivele ce îmi luminează chipul, la fel de ușor aș putea scrie despre 21 de momente ce m-au transformat, m-au schimbat, m-au maturizat...

...asta ca într-un final să mă decid să nu mai scriu despre nimic ci pur și simplu să mulțumesc pentru viața minunată din anii mei și pentru toate lecțiile primite!