Matematica nu m-a pasionat niciodată îndeajuns încât să îi dedic mare parte din timpul meu...mi-a plăcut la un moment dat, am avut ambiția de a o înțelege, dar niciodată ambiția de a atinge performanțe deosebite...și totuși acum, vreau să ating o performanță anume: aceea de a rezolva ecuația personalității mele, o ecuație ce închide între acolade și paranteze pătrate zeci de gânduri adunate cu amintiri, înmulțite cu sute de sentimente. Toate acestea au fost de multe ori ridicate la puterea a 2 a iar uneori, prin scădere, nu mi-a mai rămas nimic...
Am încercat apoi să înmulțesc valoarea 0 cu cifre mari, fără să-mi dau seama că rezultatul va fi un 0 și mai dureros...așa că am renunțat la această operație matematică și am decis să adun ușor câte ușor noi experiențe, noi gânduri, noi sentimente... Rezultatul obținut l-am înmulțit cu de 10 ori mai mult curaj și apoi l-am ridicat la puterea iubirii...
Și din nou...a apărut o operație meschină care mi-a micșorat rezultatul...o împărțire la 2...am rămas cu totul la jumătate într-o clipă, neștiind ce va urma. Cu răbdare, am așteptat finalitatea operațiilor din cealaltă paranteză rotundă, pentru că între rezultatul meu și rezultatul acelei paranteze era semnul înmulțirii...Mi-a fost teamă! Teamă că voi avea de înmulțit cu 1 și voi rămâne cu jumătate, pentru că îți oferisem ție cealaltă jumătate...sau mai rău, cu 0 și-am să cad din nou în abis... A durat mult timp până să-mi oferi rezultatul ecuației tale, mi-ai cerut răbdare și eu nu am avut...plictisindu-mă, între timp am înmulțit gândurile, mi-am scăzut puterile și mi-am fracționat teama...apoi ai venit stingher și mi-ai spus că am rămas cu nimic...ai luat jumătate din mine și te-ai dus spre o nouă ecuație, crezând că acele operații matematice nu-ți vor mai pune răbdarea la încercare...crezând că de acum te vei juca cu noțiuni de geometrie ce-ți vor umple infinitul și nu-ți vor aduna niciodată sentimentele pentru a le înmulți cu 0....
.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu