Vezi? Simţi ploaia cum te atinge?
Vezi cerul cum îţi vorbeşte?
Simţi murmurul tavanelor sub desene de cretă?
Plouă din cer cu globuri şi stele…
…ploua cu praf de îngeri…
Şi noi? Noi ne iubeam.
Şi afară ploua infernal...
…şi-mi ploua zborul cu pene…
Iar tu? Tu îmi spuneai « Nu-i nimic,Lorelai,
Încearcă să simţi ploaia ca o dezmierdare
dulce a lacrimilor de înger »…
Şi ploaia mă înălţa…
În zborul meu plecam departe
Şi uitam unde îmi lăsasem în lume
odaia viselor de altădată…
Tu mă chemai din urmă
Şi-mi şopteai:
« Spune-mi, spune-mi tu dacă ştii,
Ce e mai frumos? Omul? Sau ploaia?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu