Poetul

Câtă iubire şi câtă dăruire
Se-ascund în versuri ce îşi au a lor menire;
Cât dor şi patos stau într-un cuvânt
Pe care inima abia l-a rupt din gând...


Şi câtă-nsufleţire se ascunde-n
Chipul ce-şi doreşte nemurire;
Vrea steaua sa pe-al lumii cer senin,
Vrea ochiul să nu-l mintă şi cugetul să-i fie lin...


Să scrii cu inima, tu n-ai putea,
TU!omule ce stai în faţa sa;
El poate...căci inima îi e senină
Şi are zeci de gânduri ce ţie ţi le-nchină...