Andreea Răducan, George Ivașcu, Mihai Leu și Vișinel Bălan, împreună pe scena unui super eveniment!

Exerciții de matematică pe colile sufletului...

Matematica nu m-a pasionat niciodată îndeajuns încât să îi dedic mare parte din timpul meu...mi-a plăcut la un moment dat, am avut ambiția de a o înțelege, dar niciodată ambiția de a atinge performanțe deosebite...și totuși acum, vreau să ating o performanță anume: aceea de a rezolva ecuația personalității mele, o ecuație ce închide între acolade și paranteze pătrate zeci de gânduri adunate cu amintiri, înmulțite cu sute de sentimente. Toate acestea au fost de multe ori ridicate la puterea a 2 a iar uneori, prin scădere, nu mi-a mai rămas nimic...

Am încercat apoi să înmulțesc valoarea 0 cu cifre mari, fără să-mi dau seama că rezultatul va fi un 0 și mai dureros...așa că am renunțat la această operație matematică și am decis să adun ușor câte ușor noi experiențe, noi gânduri, noi sentimente... Rezultatul obținut l-am înmulțit cu de 10 ori mai mult curaj și apoi l-am ridicat la puterea iubirii...

Și din nou...a apărut o operație meschină care mi-a micșorat rezultatul...o împărțire la 2...am rămas cu totul la jumătate într-o clipă, neștiind ce va urma. Cu răbdare, am așteptat finalitatea operațiilor din cealaltă paranteză rotundă, pentru că între rezultatul meu și rezultatul acelei paranteze era semnul înmulțirii...Mi-a fost teamă! Teamă că voi avea de înmulțit cu 1 și voi rămâne cu jumătate, pentru că îți oferisem ție cealaltă jumătate...sau mai rău, cu 0 și-am să cad din nou în abis... A durat mult timp până să-mi oferi rezultatul ecuației tale, mi-ai cerut răbdare și eu nu am avut...plictisindu-mă, între timp am înmulțit gândurile, mi-am scăzut puterile și mi-am fracționat teama...apoi ai venit stingher și mi-ai spus că am rămas cu nimic...ai luat jumătate din mine și te-ai dus spre o nouă ecuație, crezând că acele operații matematice nu-ți vor mai pune răbdarea la încercare...crezând că de acum te vei juca cu noțiuni de geometrie ce-ți vor umple infinitul și nu-ți vor aduna niciodată sentimentele pentru a le înmulți cu 0....

.....

Despre nimic.

Nu mi-am pus niciodată viața pe tapet. Nu mi-am dorit nicicând să fiu precum o carte deschisă pe care să o poată răsfoi oricine, despre care să își dea toți cu părerea, sau pe care să o lase uitată pe un raft al bibliotecii.

Am vrut să zbor neîncetat spre cele mai înalte ceruri ale simțirii mele, fără frică de nimic și mai ales fără frica de a mă prăbuși. Unii mi-au îmbrăcat aripile în plumb pentru a-mi îngreuna zborul, alții mi le-au tăiat de tot, fără a-și da seama că cele ce-mi vor crește la loc vor fi chiar mai puternice...iar unii...unii credeau că nici măcar nu știu să merg, cu atât mai puțin să zbor.

Dar m-am legat la ochi să nu mai văd niciun fir de răutate, mi-am astupat urechile să nu mai aud gurile ce mă descurajau și cu inima legată strâns am sărit din cuib pentru a zbura. Prima dată m-a durut. Tare de tot. M-am lovit de betonul rece și urma loviturii mi-a trecut abia după câteva luni, când nici măcar eu nu credeam că voi mai zbura vreodată. Am greșit. Am vrut să zbor prea devreme, fără a învăța mai întâi cum e când sufletul ți-e în genunchi. Dar durerea a fost carburantul perfect.

Am uitat de mine și de toți și am zburat iar, până când m-a ajuns dorul. Un dor difuz, amestecat cu mii de gânduri vechi, a început să mă viziteze. La început venea în vizită o dată pe lună, ca mai apoi să vină în fiecare săptămână și mai apoi în fiecare zi. E un dor nedefinit, cu aripile arse, care a alergat să mă prindă din urmă, căci inconștient, eu fugeam de el... M-a prins și mi-a tăiat răsuflarea pentru câteva secunde...am uitat cum e să nu-mi fie dor...

Modele pentru TINEri, Ediția a IV-a

Sursa ta de inspirație!

 “MODELE PENTRU TINEri” - EDIŢIA a IV-a 

Proiectul “Modele pentru TINEri” a ajuns la cea de a-IV-a ediţie ce va reuni şi de această dată profesioniști şi exemple de urmat ce vor inspira prin putere şi determinare pe tinerii ce îşi doresc să le calce pe urme și să își construiască o carieră de succes. Misiunea proiectului "Modele pentru TINEri" este să contribuie la o lume populată cu oameni care își cunosc talentele, fac ceea ce le place şi trăiesc în congruență cu valorile şi motivaţiile lor personale.

Conferinţele reprezintă un proiect al Clubului Studenţilor din Universitatea Româno-Americană și au în spate o echipă de student pasionați care își propun să ajute tânăra generaţie să-şi descopere talentele, pasiunile şi motivaţiile personale. Conceptul general este de a oferi celor interesați, cadrul propice pentru dezbateri și discuții cu privire la problemele actuale ale tinerilor, cu privire la momentele cheie ale dezvoltării personale, dar și să ofere informații concrete despre modele de carieră.

La ediția cu numărul IV își dau întâlnire 3 nume importante: fostul campion mondial la box și actual pilot de raliu - Mihai Leu, renumitul actor și director al Teatrului Metropolis, George Ivaşcu şi actorul Vişinel Bălan, cel ce luptă pentru înființarea primului centru de tineret pentru copiii instituționalizați din România. Evenimentul va avea loc în data de 27 februarie în Universitatea Româno-Americană, Bd. Expoziţiei nr.1, Bucureşti., începând cu ora 18.00.

Pentru a putea participa la acest eveniment este necesar să vă înscrieți în prealabil, la adresa de email: modelepentrutineri@gmail.com .

Parteneri: Universitatea Româno-Americană, Color Play, Uniunea Studenților din România, Revista Performance, Revista IQool, România Pozitivă, UN Youth România, Divizia de Film, ESN România, New In Town; Contact: modelepentrutineri@gmail.com ; 0747 248 020 (Eliza Chirilă- Coordonator)

Echipa "Modele pentru TINEri" și Clubul Studenților din Universitatea Româno- Americană vă așteaptă cu drag la eveniment! 

Trecem la un alt nivel!

21 de ...

Prinși de multe ori în agitația vieții cotidiene, uităm să zâmbim, uităm să ne amintim de noi. Cele două lucruri ce nu vreau să le pierd niciodată în viața sunt tocmai zâmbetul și familia.

Și pentru că azi împlinesc 21 de ani, o vârstă ce îmi pare cumva magică, fiind rezultatul ecuației dintre 2 cifre magice (3 x 7), am ales 21 de motive pentru care chiar trebuie să zâmbesc zi de zi din tot sufletul...

....așa începusem să scriu postarea, acum 3 zile...apoi am abandonat rapid scriul, nu pentru că nu puteam găsi cele 21 de motive ci pentru că mi-am dat seama că mi-e greu să aleg doar atâtea. Apoi am realizat că la fel de ușor cum pot scrie despre motivele ce îmi luminează chipul, la fel de ușor aș putea scrie despre 21 de momente ce m-au transformat, m-au schimbat, m-au maturizat...

...asta ca într-un final să mă decid să nu mai scriu despre nimic ci pur și simplu să mulțumesc pentru viața minunată din anii mei și pentru toate lecțiile primite!

Lecția de istorie!

24 Ianuarie 1859....Mica Unire ce l-a avut ca personaj central pe marele Alexandru Ioan Cuza...la 154 de ani de la acest eveniment ce a făcut posibilă existența României de azi, ce lecție am învățat?

Unde ne aflăm și cât din învățămintele anilor trecuți am luat cu noi în prezentul zbuciumat al României? Mai știm ce este unirea? Mai știm pentru ce luptăm...? Mai luptăm pentru ceva în afară de propriile interese?


"Unirea e singura stare politică ce putea să asigure viitorul nostru şi să ne permită a da ţării organizarea ce o aştepta de atât de mult timp." [Alexandru Ioan Cuza]


La Mulți Ani, români!

Bun venit, 2013!

Timpul parcă trece din ce în ce mai rapid și am deseori senzația că nu îmi mai ajung minutele pentru a face tot ceea ce îmi doresc...

Trec ore peste ore, zile peste zile și ani peste ani și așa am ajuns în 2013, un an pe care mi-am propus să îl provoc la maxim, să iau tot ce îmi poate oferi, să mă bucur de toate oportunitățile și să nu regret nimic! Vreau să transform 2013 în cel mai activ an, în anul cu cele mai multe amintiri, dar și în anul cu cele mai multe împliniri!

Îi mulțumesc mult lui 2012 pentru tot ceea ce m-a învățat, pentru că așa cum am mai spus, a fost anul în care am primit cele mai mari lecții de la viață, anul care m-a maturizat cel mai tare și care m-a învățat să iert, să uit, să cad, să mă ridic, să apreciez ceea ce am!

În 2013 îmi doresc să încerc senzații noi. În prima zi din an am mers cu ATV-ul pentru prima dată, dar mai sunt zeci de alte lucruri pe care îmi doresc să le fac în acest an: să merg la echitație, să sar cu parașuta, să merg într-un poligon de trageri, să învăț limba germană, să merg la un concert Holograf, să merg la Cirque du Soleil, să fac un photo shooting, să mă dau cu placa și muuulte altele.

Vreau ca 2013 să fie anul în care să nu ratez nicio ocazie de a zâmbi, de a dobândi noi experiențe, de a mă bucura din plin de viață!


2013, te provoc să fii cel mai frumos an de până acum!

Modele pentru TINEri, Ediția a III-a

Nu am mai scris pe blog de foarte multă vreme.

Aș avea sute de lucruri de povestit: de la ultimele proiecte în care m-am implicat, la experiența de vară trăită în America sau despre faptul că între timp am devenit Președinte al Clubului Studenților din Universitatea Româno- Americană.

Însă până voi găsi timpul necesar să scriu despre aceste experiențe, am ales să vă povestesc despre proiectul meu preferat: *Modele pentru TINEri*, aflat acum la cea de a III-a ediție.

L-aș putea caracteriza doar așa: un proiect ce se dezvoltă rapid și își dorește să ofere participanților informații interesante și valoaroase!

Cum să trăiești într-o singură zi în două lumi diferite

Acum câteva săptămâni mi-am dat seama că EU sunt un ALTFEL de OM. Cuvintele nu mă vor ajuta să exprim aici, pe blog, ceea ce am simțit, dar totuși voi încerca.

Mi-am început ziua plină de energie, în drum spre Complexul Studențesc Tei, unde pentru aveam să țin un training de aproximativ 7 ore pe leadership. Super! Am avut parte de 13 participanți deosebiți, creativi și foarte prietenoși. M-am simțit extraordinar înconjurată de acești tineri, toți studenți la Universitatea de Construcții. Cu ei am putut discuta deschis despre ce înseamnă un lider, despre ce fac ei la facultate, despre proiectele de voluntariat în care se implică, alături de ei am simțit câtă putere are generația tânără din România și câtă inteligență stă în noi! Pur și simplu mă simțeam în largul meu și aș fi fost în stare să rămân acolo zile întregi, pentru că eram alături de oameni frumoși, cu obiective în viață.

Dar așa cum știm, lucrurile care ne fac fericiți durează cel mai puțin. După training, am ajuns din nou în lumea de zi cu zi...într-un București sufocat de afișe electorale, într-un trafic din care lipsește cu desăvârșire cuvântul RESPECT, într-un RATB cu oameni lipsiți de bun simț și certați cu apa și săpunul, într-o lume mizerabilă.

Atunci am stat și m-am întrebat: Încotro? Ce putem face noi, tinerii aceștia frumoși, pentru a colora România în culorile bunului- simț și ale respectului? Tu ai răspunsul la această întrebare? Eu încă îl caut!